Expresivitatea este o consecinta a functiei emotive a limbajului si se realizeaza prin mijloace diverse: fonetice , morfologice, sintactice, lexicale etc. Ea se poate manifesta ca fenomen intentionat, fiind o caracteristica centrala a stilului beletristic, dar in comunicarea curenta, uneori, ca in cazul onomatopeelor, efectul expresiv nefiind dependent de context. Se poate vorbi si de expresivitatea involuntara, cand efectul stilistic al unui enunt se manifesta spontan, acesta nefiind formulat initial in scopul obtinerii unei valori expresive. Este cazul mai ales al textelor apartinand perioadei vechi a literaturii romane, secolul al XVII-lea si al XVIII-lea (cronici scrieri religioase), dar si al comunicarii orale in general.